Poveștile de dragoste ale Decameronului (Dekameron'un Aşk Öyküleri) (tradus)
Acest film realizat de Pier Paolo Pasolini în 1971 este o coproducție italo-franco-vest-germană, adaptată pentru cinema din opera Decameron scrisă de Giovanni Boccaccio în secolul al XIV-lea. Pasolini selectează nouă din cele o sută de poveşti din carte şi creează astfel o antologie care prezintă scene din viaţa rurală şi urbană, transpuse în sudul Italiei şi in dialectul napolitan. Filmul îmbină sexualitatea naturală şi neinhibată a tinerilor bărbaţi şi femei, nuditate abundentă, parodie şi umor grotesc; Pasolini nu uită nici satirizarea Bisericii Catolice. Regizorul îl interpretează în film pe ucenicul pictorului frescurilor Giotto, în vreme ce Silvana Mangano apare într-un mic rol. Producţia a fost asigurată de Alberto Grimaldi iar muzica a fost compusă de Ennio Morricone; filmul constituie prima verigă din seria cunoscută ca 'Trilogia Vieţii' a lui Pasolini; el este urmat de Canterbury Öyküleri (1972) şi Binbir Gece'nin Çiçeği (1974). Scopul lui Pasolini este mai puţin acela de a readuce cu fidelitate la viaţă lumea lui Boccaccio, cât mai degrabă utilizarea metaforică a temelor din poveşti pentru a critica societatea contemporană. Filmul a fost prezentat la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin în 1971 şi a câştigat Ursul de Argint.
| Regizor | Pier Paolo Pasolini |
|---|---|
| Companie de producție | Produzioni Europee Associati |
Reacții
Puteți alege până la 3 reacții.
Comentarii (0)